Am deschis ochii brusc în dimineaţa următoare . Am păşit buimacă pe covorul naşpa din salonul meu . M-am îndreptat spre baie şi m-am spălat pe dinţi , după care mi-am tras pe mine un halat pe care l-am găsit pe un scaun din salon , deoarece hainele mele de ieri fuseseră pătate de sânge . M-am aşezat sleită de puteri pe marginea patului . Nu mă aşteptasem să îmi fie atât de greu , dar îi jurasem mamei lui Katherine când alesese să se ascundă de magi că o voi ajuta pe Katherine în absolut orice îşi propune să facă . Katherine îşi dorea din tot sufletul să îl omoare pe tatăl ei , care fusese capturat de magi cu 4 ani în urmă şi fusese obligat să devină un vampir şi în acelaşi timp , fusese obligat să fie căpetenia magilor , care sunt nişte fiinţe între spirite şi vampiri care iau sufletele oamenilor pentru a putea trăi veşnic . Nu o lăsam pe Katherine să simtă afecţiune , deoarece atunci când un suflet era înconjurat de dragoste , era mai uşor de capturat de către magi .
      Dacă vă întrebaţi ce anume suntem , noi suntem vrăjitori . Vrăjitori cu baghete , cărţi, poţiuni şi haine naşpa . Există două tipuri de vrăjitori : vrăjitori compleţi şi vrăjitori ucenici . Primii se perfecţionează în magie şi tot ce implică ea , adică farmece , poţiuni complicate şi cărţi vechi , în timp ce vrăjitorii ucenici sunt vrăjitori care fac doar blesteme şi farmece de apărare . Eu sunt un vrăjitor ucenic , şi asta îmi dorisem de la început să fiu . Când veneai la Academie , puteai să alegi ce anume doreşti să devii , iar eu alesesem să muncesc mai mult în partea întunecată a magiei .
     Katherine era o ciudăţenie înlumea vrăjitorilor compleţi , deoarece ea avea o putere specială , anume aceea de a ucide . Ea putea să facă amândouă categoriile de vrăjitorii , şi cele bune şi cele întunecate . Să nu înţelegeţi greşit , noi nu suntem vrăjitori răi , suntem doar vrăjitori care practică apărarea , şi de aceea majoritatea vrăjitorilor ucenici aleg meseria de Protector la Fundaţia Magiei Vrăjitorilor ( sau , mai pe scurt FMV ) . Dacă alegeai meseria de Protector , trebuia să juri credinţă celui mai bătrân vrăjitor în viaţă , care atunci era Cornival Mandarin , care avea 235 de ani , şi scrisese majoritatea cărţilor de magie completă .
     Mama mă băgase în lumea vrăjitorilor încă de mică , deoarece am fost lăsată în grija Protectorului Petrov de la vârsta de un an . El mă băgase ulterior la Academia Rossa şi tot el este . Am aflat peste mulţi ani că mama fugise cu un mag , dar puţin îmi păsa . În timp ce îmi răscoleam prin gânduri , uşa salonului se deschise şi în prag apăru Katherine gata îmbrăcată de drum . Îmi zâmbi cald , chiar dacă eu eram dură cu ea .
  - `Neaţa Xan ! mă salută ea dând din cap respectuos .
- Cum de eşti deja gata de plecare ? am întrebat-o nebăgând în seama salutul ei .
- M-am trezit devreme , zise ea sec.  Te las să te pregăteşti ,  ne vedem în ...
- Ne vedem la Academie ! i-am tăiat-o . Trebuie să ajungi la nu ştiu ce curs foarte plictisitor despre folosirea baghetelor pentru auto-apărare de nivel I .
- Tu de unde ştii ? mă întrebă ea . Xan , nu mă lăsa singură ! Te rog , nu mă lăsa singură !
- Nu vei fi singură ! i-am zis puţin mai aspru decât dorisem defapt . Voi veni şi eu la Academie , dar mai trebuie să stau pentru nişte analize .
- Nu îmi pasă , zise ea . Stau aici şi până mâine dacă e cazul , nu mă întorc la Academie fără tine . Aseară a fost ceva acolo , ceva care ne-a oprit , nu vreau să dau iarăşi de el , mă sperie îngrozitor , nu mă lăsa să merg singură !
- A fost doar un mag amărât , nu e nimic nou , am omorât peste 30 de magi Katherine , nu e ceva nou !
- Nu a fost un mag ,  zise ea precaută . A fost ceva mai mult decât atât , i-am văzut sufletul când am vrut să îl ucid . A fost ceva mai mult decât atât , te asigur eu de asta , Xan . Mi-e frică !
- Daaaa , am zis sarcastică . E cu adevărat ceva foarte înfricoşător acolo , înafară de magii pe juma` vampir şi de taicăt-o vampirul complet care le mai e şi conducător , în timp ce ei vor să pună stăpânire pe FMV pentru a putea ucide toţi vrăjitorii compleţi . Da , e ceva foarte rău , acolo , afară !
- TU NU ÎNŢELEGI ! strigă ea . E ceva mai mult decât atât , aseara , am simţit o minte familiară , un suflet care m-ar cunoaşte şi care mi-a lipsit ,  ca şi cum mi-aş fi pierdut cartea de farmece avansate , şi apoi aş fi găsit-o . Am simţit ca şi cum ...
- Ca şi cum ce ? am ˙întrebat-o uşurel , încercând să nu o stresez mai mult decât era deja.
- Xan ,  zise ea printre suspine . Aseară nu ai omorât un mag , ci un vrăjitor tribal !

       M-am trezit înconjurată de umbre . Stăteam pe un pat de spital , cu o lumină groaznic de puternică în ochi . Am cuprins camera dintr-o singură privire , şi nu mi-a luat mult să recunosc salonul 513 din Spitalul Magiei de pe RoseStreet . Devenise o a doua casă în ultimul timp pentru mine . Cineva din dreapta mea mă atinse pe umăr şi atunci am tresărit . Aveam dureri în tot corpul iar mirosul pe care îl emanam nu era unul foarte atrăgător .
- Esenţă de malvă , am murmurat .
- Glass ! oftă zgomotos protectorul Petrov . Doamne , ne-ai băgat în sperieţi .
- Unde e Katherine ? am îngăimat . V-vreau să o văd !
- Se reface , comentă asistenta Samela . Şi vă jur , dacă te mai laşi vreodată lovită de blestemul Arpus , nu te mai traez ! Ai idee cât de greu de obţinut esenţa de malvă ? A trebuit să mă duc până în mijlocul New Yorkului şi apoi pe străzile înfundate din ...
- Mda , mersi mult , am întrerupt-o . Dar , în ce salon e ? De obicei e aici , cu mine .
- De data asta e ceva mai grav , oftă protectorul Petrov . Serios , trei farmece pentru o singură persoana simultan ?
- A-au fost mai mulţi decât ne ăsteptam , am bolborosit . Nu a fost vina noastră !
- Dar Vander ştia contra-blestemele . De ce nu le-a folosit ? a întrebat el suspicios .
- E complicat ! am izbucnit eu . Vă rog , vreau să o văd !
        - De ce naiba nu îi spui că ţii la ea ? mă întrebă . Nu te ajută cu nimic să te porţi rece cu ea . Te adoră , Glass , asta face ! Şi tu o răneşti încontinuu . M-am săturat să vă acopăr la Academie iar tu doar o răneşti sufleteşte mai rău decât blestemele . Mai bine renunţă la misiunea asta ! strigă el nervos .
        - Nu pot , am spus rece . Atâta timp cât eu sunt rece cu ea şi doar o ajut , ea este mai puternică iar magii nu îi pot lua sufletul . Acum , te rog protector Petrov , adu-o aici . Chiar dacă mă prefac că nu ţin la ea , defapt nu e aşa , am spus oftând .
     Protectorul Petrov îi făcu semn cu mâna Samelei , fără să mai adauge nimic. Stiam că o vor aduce pe Kath în salonul meu , mai ales după privirea duşmănoasă pe care mi-o aruncase Samela când ieşise din salon . Am străbătut din nou cu privirea salonul neschimbat de atâtea săptămâni . Canapeaua mică din piele , tablourile expirate cu pisici , maşina de cafea , covorul peticit , totul era la locul lui . Nimic nu se schimbase .
- Xan ! strigă Katherine din scaunul ei cu rotile . Xan , eşti bine ? M-am speriat îngrozitor .
- Nu eu sunt importantă acum , am murmurat . Ne puteţi lăsa un minut singure ? am întrebat rugător .
     Samela şi potectorul Pertov au încuviinţat , şi am aşteptat ca zgomotul conversaţiei celor doi să se piardă în depărtare . Katherine îşi frământa mâinile în poală , şi stiam că ceva o macină . Am privit spre chipul ei plin de zgărieturi şi am dat aprobator din cap .
- Uite , Katherine , am început eu ,  nu puteai să-i salvezi . Au fost prea mulţi ! Nu e vina ta .
- Dar , poate că aveau o şansă , murumră ea . Trebuia să fac ceva şi n-am facut !
- Dă-i naibii de pitici ! am strigat . Sunt doar nişte creaturi magice nerecunoscătoare . Tu eşti la academie încă , la fel şi eu , şi nu prea ştim încă să facem farmece aşa de avansate să oprim blestemele magilor . Doamne , Katherine ! am izbucnit , făcând ca fiecare părticică din mine să urle de durere . Trebuie să uiţi ce ţi-a zis tatăl tău să faci .
- Te rog , şopti ea . trebuie să aflăm adevărul . Te implor ! Nu mai trebuie să îi băgăm la mijloc nici pe protectorul Petrov nici pe Samela . Nu e vina lor că eu tot dau greş . E vina mea , doar a mea ! strigă ea încleştându-şi pumnii .
- Uite ce e , am spus , o să te ajut . I-am jurat mamei tale ca o voi face , aşa că exact asta am să fac . Te rog , lasă-mă doar să mă gândesc la un plan nou ,  şi trebuie să ne întoarcem la academie , să nu dăm de bănuit . Te rog , doar ai răbdare !
- Tu faci asta doar pentru că i-ai jurat mamei ? zise ea cu ochii în lacrimi . Mă mai întrebase asta de sute de ori înainte , şi ştiam cât de mult o durea , dar nu puteam să-i spun adevărul , nu-i puteam fi prietenă . Trebuia să mint .
- Da , doar din cauza asta , am spus cu inima zdrobindu-mi-se . Acum , am să te rog sa pleci , am oftat . Am nevoie de timp să ma refac după blestemele primite . O zi bună , Katherine Vander !
     I-am văzut durerea de pe chip în timp ce Samela venise să o ducă înapoi în salonul ei . Nu puteam să plâng , nu eram construită astfel . Am aşteptat până când protectorul Petrov a ieşit din cameră însoţit de durdulia asistentă , iar apoi am început să plâng până când lacrimile s-au împletit cu somnul , şi am intrat în lumea viselor .

      Am închis ochii înainte să îl ucid . Uram să fac asta , dar mi-aş fi dat viaţa pentru Katherine . Am privit peste umăr şi am văzut-o apăsându-şi locul unde blestemul lui o lovise . Am respirat adânc şi am ridicat bagheta . Ştiam că dacă nu moare el , vom muri noi . Am mai închis ochii odată pentru a-mi reaminti care era menirea mea . Am auzit-o ţipând şi atunci ochii mei s-au deschis brusc iar corpul îmi zvâcni când am aruncat blestemul . Ochii săi erau acum goi , iar mâna lui slăbi strânsoarea din jurul gleznei mele . Se sfârşise . Cu o ultimă suflare , am apucat-o pe Katherine de mână şi am murmurat " Transportum Academia Rossa " , înainte ca totul să se piardă în întuneric .